Coloana Infinita

Coloana Infinita este o sculptură monumentală a lui Constantin Brancusi, parte a trilogiei Ansamblului Monumental din Targu_Jiu, compus din Coloana Infinită, Poarta Sarutului si Masa Tacerii concepute și executate de sculptorul român. Inaugurată la 27 octombrie 1938, Coloana are o înălțime de 29,35 metri și este compusă din 15 moduli octaedrici, respectiv având la extremitățile inferioară și superioară câte o jumătate de modul. Modulii erau numiți mărgele de către Brâncuși.

Sculptura este o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea ei originală a fost Coloana recunoștinței fără sfârșit și a fost dedicată soldaților români din Primul razboi mondial căzuți în 1916 în luptele de pe malul Jiului.

Cu toate acestea, există dovezi că proiectul este mult mai vechi. Se pare că încă din 1909 în atelierul lui Brâncuși ar fi existat "trunchiuri și bârne, coloane truncheate de lemn", iar prima versiune expusă a unei coloane, intitulată "Proiect arhitectural", datează din 1918. Ulterior, în 1933, în expoziția sa personală de la New York, Brâncuși expune proiectul său sub numele devenit celebru, Coloană fără sfârșit. Brâncuși însuși o denumea "un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească".

Restaurarea coloanei s-a realizat intre anii 1998 si 2000, Coloana Infinită a fost restaurată print intermediul unei colaborări dintre Guvernul României, Fondul Mondial al Monumentelor, Banca Mondială și alte grupuri românești și internaționale.